Povestile Bucovinei

Author: admin  |  Category: Destinatii, Uncategorized

Nu pot începe aceasta poveste fara o marturisire. Sunt un pasionat de istorie si asa am fost de mic. Imaginatia ma poarta mereu înapoi in timp si încerc sa retraiesc sentimentele, vremurile si personajele pe care istoria le aduce la desele intilniri pe care mi le dau cu ea.bileteAvion
Nu m-am gândit ca va fi altfel nici acum cand am aflat ca voi merge in frumoasa Bucovina. Mai bine zis in jumatatea sudica a acesteia, cea aflata in granitele tarii noastre. Nu îmi ascund intentia si marea dorinta de a vedea si cealalta Bucovina care, sunt sigur de asta, este la fel de frumoasa si plina de povesti ca si cea româneasca. Cel putin…
Am urcat dinspre sud, pe Valea Siretului si precum norii, pomii, iarba, râurile si orasele îmi trec prin fata ochilor tot asa încep sa îmi treaca prin minte si povestile trecutului. Vad oastea acelui trufas rege valah al Ungariei, fiu al Iancului de Hunedoara, Matias Corvin, urcând ca un balaur cu coada-n zale catre cuibul zimbrului Stefan, de la Suceava. Riga Matias era suparat ca moldoveanul ii luase Chilia si-i batuse cu foc si pârjol pe secuii ce il ascundeau pe Petru Aron, asasinul tatalui sau. Oastea regala marsa încrezatoare in aceea toamna din 1467, fara sa ia seama ca la Roman, Bacau si in alte orase de pe Siret nu le iesisera in cale, ca sa faca închinaciune decât nemesii maghiari aciuiati in Moldova sau ceangaii catolici. Ajuns in Bucovina, la Baia, prima capitala a Valahiei Minor, regele constata dureros, pe propria-i piele unde erau moldovenii ce lipseau din satele si târgurile de pe Valea Siretului. Masina zburda pe langa Baia dar eu vad doar tabara maghiara si, in jurul ei, iscoadele moldovene care dau foc ierbii uscate din jur, marcând începutul dezastrului. bogdanaDar nu numai asta se vede pe plaiurile din jurul Baiei. Se vad si umbrele primilor voievozi ce au avut capitala aici (Dragos, Sas, Costea, Balc, Bogdan si Latcu.). Si de aici se leaga o alta poveste frumoasa. Cea a cetei lui Dragos care se tine pe urmele unui bour de peste munti, din Tara Maramuresului. Urmarirea face victima, credincioasa catelusa a viteazului Dragos, Molda, care piere inecata dintr-un rau repede, mult prea repede pentru puterile ei. Povestea rasplateste îndrazneala Moldei si numele ei va da, la inceput, numele raului si mai apoi pe al tarii: Moldova. Zimbrul nu va scapa nici de ceata vânatorilor, si nici de istorie, falnicul cap al acestui adevarat suveran al codrilor Bucovinei va ramâne peste veacuri întiparit pe stema micului stat al valahilor de la est de Carpati. Fireste, de vom parasi legenda care ne poarta in visare si vom merge in realitatea rationala a izvoarelor istorice vom afla ca vânatoarea era o activitate auxiliara pentru Dragos si ceata lui, misiunea lor fiind aceea de a iscodi stapânirea tatarilor asupra teritoriilor de la est de Carpati pentru a stabili aici o marca, un avanpost de securitate al regatului maghiar. Nu peste multi ani (1365) un alt voinic din Maramures, Bogdan de Cuhnea îsi va lua lumea in cap, suparat pe coroana maghiara si va transforma avanpostul lui Dragos intr-o tara: Tara Moldovei. Asa suna si consemnarea cancelariei maghiare:

“Bogdan si fii lui……….departandu-se de la credinta ce ne datorau au trecut pe ascuns din regatul nostru ungar in tara noastra amintita Moldova si s-au silit s-o pastreze spre ofensa Majestatii Noastre”

Ajunsi la Gura Humorului, ne instalam in frumosul Best Western Bucovina Hotel, si cum e doar ceasul doua dupa prânz, dintr-un insorit sfârsit de martie, ne avântam pe calea vizitarii celebrei salbe de manastiri bijuterii care au facut celebra Tara Fagilor (Bucovina – in slava, Buchenwald – in germana). Nu departe spre nord serpuim printre obcini pentru a ne lasa usor asupra micii ape a Molodovitei, sora mai mica a Moldovei si aici gasim prima bijuterie din periplul nostru: Mânastirea Moldovita. Alexandru Voievod (1400-1432) zis cel Bun, cel ce-si doarme somnul de veci la Mânastirea Bistrita, a zidit aici o bisericuta de piatra asezata pe o culme folosind la observare si straja. Catre anul 1500 alunecarile de teren afecteaza mânastirea si este nevoie ca pe tronul Moldovei sa suie feciorul nelegitim al marelui Stefan si al Raresoaiei, celebru negustor de peste in târgul Galatilor, Petru “Majarul” Rares, pentru ca bisericuta sa devina manastire pe un pamant mai sigur (1532). Si eu, vizitator al secolului al XXI-lea, intru dintr-o alta lume. Din nou… O lume care împleteste ortodoxia, povestea si legenda cu aceeasi maiestrie cu care vrednice bucovinene împletesc tesatura artistica pe o ie. Tainite, firide, abside, ocnite, morminte, toate au o poveste de spus trecatorului. Nu sunt nici arhitect si nici specialist in pictura medievala româneasca si de aceea nu pot vorbi in acesti termeni asa ca ma voi margini la descrierea trairilor mele, descrierea pentru care chiar si bogata limba romana pare saraca. Pictura interioara si exterioara nu este altceva decât o Sfanta Liturghie savârsita pe pereti. O Sfânta Liturghie savârsita nu pe sunet, ci una savârsita cu culori si figuri expresive care parca, si nu parca, ci chiar îti vorbesc. Desi cred ca totusi gresesc. Nu e o Liturghie muta, e o Liturghie a culorilor… Rastignirea Domnului in naos, Plângerea lui Isus pe peretele nordic, Cina cea de taina, Asediul Constantinopolului, Rugul lui Moise. Toate par ca-mi transmit un singur mesaj: ce mult ne iubeste Dumnezeu pe noi oamenii. Ajung in interiorul manastirii intr-un grup de turisti spanioli de vârsta a treia. Ghidul turuie ca de pe un CD si disting in spaniola domnisoarei cuvine ca Grande Esteban sau Pedro Rares, iar eu ma uit la fetele lor. Unii par sa spuna: La naiba, acum 30 de ani nici nu stiam ce e aia roman si unde e Romania. Habar nu aveam nici noi, nici bunicii nostri, nici bunicii bunicilor nostri ca astia faceau asemenea bijuterii cand noi credeam ca la est de Viena toti erau turci, stapâni peste niste pseudo-popoare care traiau ori in bordeie sapate in pamant, ori in copaci”. Marturisesc ca îmi placea surprinderea si admiratia care se vedeau din ochii lor.
Si iata-l, in naos, pe voievodul Petru Rares, zis Majarul- negutatorul de peste, cu toata familia sa inchinand, împreuna cu Maica Domnului, frumoasa manastire Domnului Nostru, Isus Hristos. Scoborâtor din sângele lui Stefan cel Mare si Sfânt, descoperim la acest urma aceeasi îndrazneala si vitejie care il fac sa se opuna unei împaratii otomane aflate la apogeul sau, sub sultanul Soliman Magnificul. Numai vesnica tradare a boierilor, tematori a-si pierde averile, il aduce pe Magnific in cetatea Sucevei (1538) de unde pleaca cu un trofeu pretios: sabia lui Stefan, ce se gaseste si azi la Istanbul. Totusi, Petru Voievod salveaza Tetraevanghelul de la Humor, zamislit din porunca tatalui sau, batut in aur si daruit Manastirii Humor. Acesta îsi gaseste refugiul, odata cu voievodul moldovean in cetatea Ciceiului.

Ma rup din visare in masina care zburda catre o alta manastire a Bucovinei:Sucevita. Sucevita este opera boierilor Movilesti, nu prea dragi mie din cauza adversitatii lor cu Mihai Viteazul, in anii in care voievodul valah se straduia sa aduca sub ascultarea lui toate cele trei tari romane. Legenda acestei familii a Movilesti lor spune ca in cursul uneia din numeroasele batalii date de Stefan cel Mare, voivodul cade de pe cal. Un ostean moldovean, pe nume Aprodul Purice, se face postament pentru ca scundul voievod sa-si poata încaleca bidiviul. Odata ajuns pe cal si aflând numele osteanului Stefan Voievod ii promite ca ” de voi câstiga/ in movila- nalta eu te-oi preschimba!” (adicatelea din Purice). Si plecând de la aceste promisiuni la nici 100 de ani de la moartea marelui Stefan, familia Movilesti lor ajunge sa dea voivozi ai Tarilor Romane si fete bisericesti înalte. Unul dintre ei, Petru Movila, va ajunge sa-i pastoreasca religios pe ucraineni, devenind mitropolit al Kievului.sucevita
Mânastirea Sucevita este opera acestei familii nobiliare ce a marcat istoria Moldovei. Ieremia Movila este cel mai notoriu personaj, din punct de vedere politic, ramas in istoria noastra. Patrund înauntru si sunt tintuit din naos de privirea patrunzatoare a Pantocratorului, care binecuvânteaza cu ambele mâini întreaga sa creatie. Apoi un amestec superb de serafimi, heruvimi, arhangheli, îngeri si apostoli. Nu lipseste nici tabloul votiv al numeroasei familii a domnului Ieremia. Un alt astfel de tablou il prezinta pe Gheorghe Movila, o importanta fata bisericeasca a Movilestilor, in rugaciune. La exterior elementul marcant este scara Sfântului Ioan Scararul, cu urcusul sau calauzit de credinta si fapte bune prin care omului inse da sansa de a redobândi paradisul pierdut. Odata ajuns pe tronul Moldovei, voievodul Ieremia adauga bisericii pridvorul, iar manastirii o casa domneasca si chilii.

A doua zi, într-un mic parculet de lânga hotel descopar o scriitoare ucraineana, Olga Kobilinskaya, nascuta in Gura Humorului pe la 1863, si decedata in plin razboi, in 1942 la Cernauti, acolo unde si-a trait mare parte din viata. S-a nascut in Austro-Ungaria, apoi a trait in Romania (din 1918), Uniunea Sovietica (din 1940 pana in 1941) si a murit in Romania, fara sa mai apuce a doua ocupatie sovietica a nordului Bucovinei (din 1944). As zice mai bine… A scris despre viata taranilor ruteni, hutuli si ucraineni din Bucovina. Despre romani nimic. A scris despre toti cei care au venit aici spre a schimba raportul demografic si spre a-i aduce pe romani la statutul de minoritate. In partea nordica au reusit. De la 75% in 1775 (anul ocupatiei austriece) romanii au trecut prin colonizari, deportari staliniste, politici crunte de deznationalizare si au ajuns azi sa reprezinte doar 20% din populatia nordului ucrainean al provinciei.
Din nou la drum. Azi vizitam Voronetul. Deja ma simt dintr-un fel anume, deja simt ca ceva ma învaluie. Zice batrânul Neculce, cronicar moldovean, ca Maria Sa, Stefan Voievod cel Mare, a mers pe apa Moldovei catre izvoare si a ajuns la Voronet la usa unui parinte sihastru, Daniil. Si s-a spovedit Maria Sa la afle sihastru si apoi la intrebat ce sa faca cu turcii, sa se lupte cu ei sau sa închine tara. Iar Daniil Sihastrul i-a spus sa merge la razboi si, dupa victorie sa cladeasca o aici, la Voronet, o manastire cu hramul Sfantului Gheorghe.
Si despre asta graieste si inscriptia de deasupra usii:

” Io, Stefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Tarii Moldovei, fiu al lui Bogdan Voievod, a început a zidi acest hram la Manastirea Voronet…..”

Daca te uiti in jurul ei realizezi ca marele Stefan ii hraneste si azi pe moldovenii lui. In jurul manastirii oamenii comercializeaza celebrele oua încondeiate, obiecte de vestimentatie cu traditii bucovinene. Se afla in jur si ceva pensiuni.
Mânastirea e o bijuterie a artei mai ales daca ai in vedere si timpul cand a fost realizata. Picturile atât cele interioare cat si cele exterioare sunt de o frumusete patrunzatoare. Te patrunde si gândul ca cei ce le-au realizat sunt anonimi. Stiu ca fiind vorba de o mica tara din Rasaritul ortodox supus vitregiilor, chiar de-ar fi fost cunoscuti nu ar fi rivalizat cu Michelangelo. Nu voi descrie aici icoanele, altarul, naosul, albastrul de Voronet. Nu va voi detalia cum Judecata de apoi de pe peretele vestic efectiv vine peste tine. Trairea mea nu poate desparti manastirea de locul unde se afla. Imi imaginez ca la facerea ei ea va fi fost singura in mijlocul padurii, o bijuterie ortodoxa nascut in mijlocul codrilor bucovineni, o oaza de liniste si meditatie, mediu proprice pentru o buna viata duhovniceasca.voronet-paintings-1
Povestea merge mai departe si ajung la Humor, un alt loc de poveste, o alta manastire. Va fi fost in vremea lui voda Alexandru cel Bun, cand vornicul Oana al Tarii de Sus al Moldovei cladeste o bisericuta la poalele Obcinii Mari. Ruinele ei se mai vad si azi. Biserica actuala a manastirii este construita la 1530 pe cheltuiala si ostenelea logofatului Toader Bubuiog, la indemnul domnului sau, Petru Rares. Poate spre a o deosebi, logofatul ii înalta un pridvor deschis cu arcade, o noutate a timpului. Zugravul, aici cunoscut, Toma ot Suceava, orchestreaza superb culorile atât in pictura exterioara cat si in cea interioara. Asediul Constantinopolui, Cina cea de taina, Parabola fiului risipitor si altele sunt redate de pictorul Toma cu o originalitate absoluta.
Interesant si patrunzator este la toate aceste manastirii modul in care oamenii proiectau in mintea lor scene si parabole biblice. La Voronet , in Judecata de Apoi, acel rau rosu (probabil de sânge sau de foc) care reprezinta iadul si pe care te poti duce la vale. Judecata de Apoi este de fapt judecata simpla si limpede a oamenilor acelor vremi si care s-a complicat pe masura trecerii vremii catre azi si, zic eu, se va mai complica. Voivozii ctitori, asa cum ne-o arata tablourile votive închina creatiile lor Domnului Nostru, Isus Hristos, numai prin mijlocirea Maicii Domnului si ei se si închipuie pe ei facând asta. Asediul Constantinopolului desi se refera la cel persan e pictat cu turci, vrând a arata cine era dusmanul in vremea aceea. Asta, dupa mine, este valoarea cea mai mare a salbei manastirilor bucovinene. Putinta de a vedea cu ochii mintii acelor vremuri.
Ma intorc la hotel cu gândul la ziua de mâine. Urmeaza Putna.
Si iata-ma a doua zi, proaspat, vesel si dornic de noi peripluri bucovinene. Primul popas la biserica Arbore. Ctitoria lui Luca Arbore, unul din cei mai de seama boieri ai Mariei Sale, Stefan cel Mare. Fiul bAtrânului Arbore, pârcAlabul NeamTului, el însusi pârcalab al acelei cetati si mai apoi al cetatii Sucevei. Sfârsitul sau a fost unul tragic, sub securea calaului. Stefanita Voda (1517-1527), nepotul marelui Stefan il ucide intr-unul din momentele sale de nebunie.bucovina-day-3-035
Biserica o gasim închisa, dar sunam la un numar ce se gaseste la poarta si o doamna ce are in grija monumentul vine sa ne deschida si sa ne prezinte frumoasa biserica, cu o silueta atât de eleganta. Nici aici nu lipseste tabloul votiv al familiei ctitorului. Nimburile sfintilor si sfintelor sunt adesea aurite si reliefate, semn ca boierul Arbore nu a facut rabat de la nimic pentru a înfrumuseta bisericuta din satul care ii poarta numele azi. Pictura exterioara a fost executata dupa moartea boierului, de catre Dragosin Coman, la cererea Anei, una din fiicele ctitorului (1541). Nu am sa va ascund ca bisericuta Arbore a fost preferata mea. Prin locul in care se afla si prin simplitatea ei, desi nu este lipsita de scene biblice frumos redate de pictor. Doamna care ne-a deschis ne spune ca in urmatoarele saptamâni va lipsi si nu stie cine o va înlocui spre a prezenta biserica si povestile sale. Mai ca mi-ar veni sa fac eu asta.
De aici spre Radauti. Aici ne asteapta una din cele mai vechi manastiri din acest colt de tara: Mânastirea Bogdana. Construita pe locul unui vechi lacas de cult, construit din lemn, cel mai probabil de viteazul Bogdan de Cuhnea, primul voievod al Tarii Moldovei. De altfel si in actuala cladire se gasesc multe din mormintele voievozilor de inceput: ctitorul Bogdan si urmasii sai, Roman, Latcu, Costea Voievod cu multe din doamnele lor. Stefan cel Mare si-a arata pretuirea pentru înaintasii sai, cioplindu-le lespezi împodobite de mesterul Jan (1481). Voda Lapusneanul, omorâtorul de boieri, a pus si el ceva in aceasta necropola domneasca, refacând si el zugraveala si marind constructia (1559).
Mai departe, catre Putna, catre mormântul voievodului Stefan cel Mare si Sfânt, catre “Ierusalimul neamului romanesc” (Mihai Eminescu). Îngenunchez la mormântul marelui conducator al Moldovei, aflat dintr-o tainita sub un baldachin de marmura. Disting pe ea si doua frunze de stejar amintind poate de stejarul din Borzesti. Padurile si totul in jur pare desprins din basmele românesti sau din Miorita (p-un picior de plai/ pe-o gura de rai), care desi culeasa de Alecu Russo la Soveja, in muntii Vrancei, nu ma îndoiesc ca exista si aici, de vreme ce o gasim si la vlahii cei din muntii Pindului. In timp ce intre zidurile manastirii, totul respira Stefan cel Mare. Fonduri europene au venit sa înfrumuseteze locul, lucru ce ma bucura. In biserica sunt îngropati “Io, Stefan Voievod…” cu ai lui: ultima sotie, Maria Voichita, fiul sau cel aprig, Bogdan Voda Chiorul (1504-1517). Daca ajungeti pe acolo aruncati un ochi in muzeul plin de tesaturi, brocarturi si obiecte bisericesti din vremea lui Stefan. Sincer, si fara sa vreau sa ma laud, m-am bucurat sa platesc biletul de intrare la manastire, taxa foto si biletul de intrare la monument, cu sentimentul ca e datoria mea de roman sa sustine asemenea simboluri ale neamului romanesc. Macar atât! Si aici o poveste adevarata îmi brazdeaza mintea. Si nu e asa de veche. E din tragicul an 1940, cand rusii încerca sa traseze granita dincoace de manastire, fara ca ea sa intre harta ultimatumului sovietic. Un capitan curajos, Ion Toba are fermitatea de a-i arunca dincolo de Vicov, de a pune paza armata la mormântul lui Stefan cel Mare. Va plati pentru asta in anii comunismului. Poate am sa va spun altadata povestea lui capitanului Toba, zis Hatmanul. Un alt hatman, de data asta ucrainean a dat buzna si a furat aurul cu care ctitorul poleise cupolele. Parasesc mânastirea cu doua icoane ale sfântului voievod al romanilor si marcat de maretia acestei manastiri.
Cobor catre Marginea, acolo unde o doamna ma lasa sa intru intr-un atelier unde in mâinile unor anonimi, argila neagra capata forme si culori menite parca sa îti taie respiratia. Ma bucura mult acel abtibild de marca “produs in Bucovina”, ma bucura ca începem sa intelegem si noi, romanii, întelegem sa protejam ceva din lada de zestre. Oriunde am fost, la cetati, la Bran la Sighisoara, la Râsnov am fost bombardat cu suveniruri ” made in China”. Ma bucur ca aici in Bucovina poti cumpara ceva produs aici, si ca prin cumpararea unui obiect sustinem acest lucru.
De la Marginea, la Cacica, la salina. Nu ma impresioneaza, mai ales dupa ce am vazut-o pe cea de la Praid. Localitatea este interesanta. O imensa biserica catolica cu statuia papei Ioan Paul in fata, ne aduce aminte ca localitatea a fost întemeiata de etnici polonezi. Prezenta lor este tradata si de dublarea, in poloneza, a denumirii localitatii.
Revin la Gura Humorului si vizitez si bisericuta ortodoxa de lânga hotel. O icoana facatoare de minuni împodobeste aceasta biserica care afileaza la panoul sau cine si cum a murit, la ce vârsta, cand e slujba. O biserica in slujba comunitatii.
Miercuri ajung la Suceava unde ma reped sa vad cetatea zimbrului. Suceava, cea care a rezistat asaltului  Cuceritorului in 1476, a rezistat, tunurilor regelui polonez Ian Albert a carui armata avea sa fie decimata la Codrii Cosminului. O cetate pe care urmasii lui Stefan au început sa o respecte, sa o reconstituie si sa încerce sa o redea circuitului turistic. Cetatea Sucevei cea care le-a servit drept capitala si drept scut azi le poate servi urmasilor drept sursa de bunastare daca vor sti a o folosi cu întelepciune. Închei periplul prin constelatia manastirilor bucovinene (din care au lipsit multe altele, dar ma gândesc ca le-am vizitat pe cele importante) cu alte doua frumuseti scaldate in istorie: Mânastirea Sf Ioan cel Nou din Suceava si frumoasa Manastire Dragomirna.
Joi îmi pastrez timp pentru a vizita Muzeul obiceiurilor bucovinene. Foarte dragut, totul este aranjat cronologic pe luni si anotimpuri. Plecam de la capul iernii, Sf. Apostol Andrei, întâiul chemat, cu obiceiuri legate de alungarea duhurilor rele cu ajutorul usturoiului, si întâlnirea feciorilor cu fetele, in casa unei femei batrane. Urmeaza Craciunul si Anul Nou cu colindele si bogatele obiceiuri si apoi anul începe sa curga. Ba cu luna Faurarului, in care uneltele agricole din fier sunt pregatite pentru anul agricol. Ba catre aprilie si mai cu scosul oilor de la iernat si urcatul catre pasune, pe zonele înalte ale obcinilor. Si asa peste vara, cu obiceiuri legate de lucrul campului, de nunti pana catre San Dumitru cand se coboara oile de la munte: se împart oile si brânza. Vorba domnisoarei ghid: la Sf. Gheorghe se ciorovaiesc câinii, la Sf. Dumitru, stapânii. O gramada de unelte nascocite din mintile iscusite ale oamenilor satului ma uimesc e mine, oraseanul picat in acest muzeu din lumea transferului de date si a IT-ului. Buciumi folositi la nunti si pentru a vesti invaziile, stupi de albine in trunchiuri de copaci, un soi de fier de calcat ecologic in care se pune un carbune încins si multe alte lucruri izvorâte din iscusinta mintilor oamenilor simpli fara multa scoala.
Încheind, nu pot decât sa fiu bucuros de aceasta vizita in Bucovina româneasca. Si spun româneasca nu pentru a nesocoti celelalte natii prezente pe aceste meleaguri (si care îsi aduc aportul lor la frumusetea spirituala a regiunii), ci pentru a întari sentimentul ca nu am putut vedea decât maxim jumatate din acest miez al Tarii Moldovei.

Povestea lui Camp Nou

Author: admin  |  Category: Destinatii, Uncategorized

La începuturi,  CF Barcelona îsi disputa meciurile în diverse locatii. Desi primul mare stadion este considerat “Les Corts” – 1922, prima arena a echipei blaugrana a fost “Carrer de la Industria” (astazi, “Carrer de París”), inaugurata pe 14 martie 1909 si avand o capacitate de 6.000 de locuri.bileteAvion

640x360_camp_nou.v1353400161FC Barcelona nu a castigat nici un titlu pe acest stadion, singura performanta fiind cucerirea Copei del Rey, în sezonul 1909-1910. Numarul fanilor a crescut considerabil, iar pe 20 mai 1922 a fost inaugurat stadionul “Les Corts” cu o capacitate de 30.000 de locuri, ulterior marit la 60.000.

Bucuresti Barcelona 2015-12-07 9.00 EUR

În 1957, dupa trei ani de lucrari si dupa cheltuieli enorme a fost inaugurat “Estadi del FC Barcelona”, cu o capacitate de 93,053 locuri. Pe 27 septembrie (cu ocazia inaugurarii), s-a jucat pe stadion primul meci, între Barça si echipa Varsoviei, victoria apartinând gazdelor. În timpul pauzei, 1500 de persoane au dansat sardana, iar apoi 10.000 de porumbei si-au luat zborul spre cerul Barcelonei. Pentru clubul F.C. Barcelona, noul stadion va marca epoca de aur a fotbalului.

În decursul timpului, datorita modificarilor survenite, arena a azduit un numar variat de vizitatori, maxim fiind cel înregistrat cu ocazia CM Espana 1982 – 120.000. Acum, dupa noile reglementari internationale, capacitatea stadionului a ramas de 99.354 locuri si, chiar cu aceasta reducere a spatiului pentru suporteri, tot este cea mai mare din Europa (si a unsprezecea din lume).

Denumirea de “Camp Nou” (“Teren nou”) a fost adoptata în urma voturilor suporterpanorama-camp-nou-flickrilor Barçei, la finalul sezonului sportiv 2000/2001. Din cei 29,102 membrii ai clubului, cei mai multi (68,25%) au spus ca prefera noul nume în locul celui simplu, pe care stadionul îl purta înca din 1957.

Poarta Brandenburg

Author: admin  |  Category: Destinatii, Uncategorized

bileteAvionPoarta Brandenburg este o poarta monumentala construita in secolul al XVIII-lea ca simbol al pacii.11693957_1099152043445881_8114465580105877139_n In timpul Razboiului Rece, cand poarta se afla chiar pe granita dintre Est si Vest, a devenit simbolul unui oras divizat .Poarta Brandenburg este unul dintre cele mai cunoscute monu­mente ale Berlinului. Pozitionata între Parizer Platz si Platz der 18 Martie, a fost construita la comanda lui Wilhelm al II-lea, ca un simbol al împacarii. Au­torul proiectului a fost arhitectul Karl Gotthard von Longhans (lucr?rile s-au derulat în perioada 1788-1791), care a utilizat elemente ale arhitecturii cla­sice. Consfintind renumele Berlinului de “Spreeathen” (Atena de pe Râul Spree), poarta a fost realizata dupa Pro­py­laea, calea de acces la Acropolis, în Ate­na. Este compusa din 12 co­loane dorice, care sustin Quadriga con­dusa de zeita Viktoria (sculptura lui Johann Gottfried Schadow).

Bucuresti Berlin 2015-12-16 59.99 EUR

De la Caderea Zidului Berlinului, Poarta Brandenburg a devenit simbolul Berlinului reunificat. Zona dezolanta din Pariser Platz, in perioada razboiului rece, a fost acum complet renovata si si-a recastigat foarte mult din grandoarea pe care o arata in secolul al XIX-lea. Poarta Brandenburg inchide celebrul bulevard berlinez, Unter den Linden. In trecut poarta a fost parte integranta din Zidul Berlinului si principala cale de acces in oras. Este singura portiune care mai exista din fostul zid.

Dupa construirea zidului Berlinului, in anul 1961, piata din apropierea Portii Brandenburg, Pariser Platz a devenit un loc dezolant. Poarta simboliza divizarea Germaniei. La caderea Zidului in 1989, oamenii s-au strans langa Poarta Brandenburg pentru a se bucura de reunificarea Berlinului si a Germaniei.

Roma ne propune o calatorie in timp

Author: admin  |  Category: Destinatii

Cu Colloseum-ul redeschis in 2015, vechi de aproape 2000 de ani, si cu Fontana di Trevi, din perioada baroca, renovata cu milioane de dolari, Roma devine altceva. In Basilica di San Clemente, din secolul al XII-lea, trepte de piatra coboara catre o alta biserica, din secolul al VI-lea aflata in subsol. De acolo prin catacombe intunecate se poate ajunge la un templu care dateaza din secolul I.basilica-di-san-clemente-basilica-di-san-clemente-in-rome-stay-71377

Astfel prin aceste strazi antice, care s-au pastrat in adancuri, istoria Romei revine la viata.

Bucuresti Roma 2015-12-02 19.99 EUR

bileteAvion

Blue Air: Bucuresti – Iasi din 25 octombrie 2015

Author: admin  |  Category: Uncategorized

Blue Air de a lansat  ruta Bucuresti – Iasi avand 2 zboruri pe zi cu avioane Boeing 737.

Primul zbor: 25 octombrie 2015

Curse: 2 pe ziBLUE AIR

DimineatabileteAvion

Iasi – Bucuresti 7:00 – 8:00

Bucuresti – Iasi 7:30 – 8:30

Seara

Iasi – Bucuresti 19:30 – 20:30

Bucuresti – Iasi 20:30 – 21:30

Tarif: incepand de la 47,50 euro pe segment, adica 95 euro dus-intors, in banii astia intrand un bagaj de mana de 10 kg, un bagaj de cala de 32 kg si un snack.

LOT Polish Airlines va opera din 2016 pe aeroportul din Cluj

Author: admin  |  Category: Companii aeriene

Compania aeriana polo­neza de stat LOT Polish Airlines va opera începând cu luna ianuarie 2016 zboruri pe ruta Cluj-Napoca-Varsovia, cu o frecventa de 4 zboruri pe saptamâna.LOT_Polish_Airlines_Boeing_767 (1)

Zborul Cluj-Napoca-Varsovia va asigura conexiuni cu principalele orase din Polonia, cu aeroporturi din Europa, dar si cu destinatii din Statele Unite (Chicago, New York), Canada (Toronto), China (Beijing) si Japonia (Tokyo). Destinatia Varsovia va fi operata cu o frecventa de 4 zboruri pe saptamâna, în zilele de marti, miercuri, sâmbata si duminica.bileteAvion

Volotea va deschide ruta Verona – Chisinau

Author: admin  |  Category: Companii aeriene

Pe 18 decembrie 2015, Volotea va deschide ruta Verona – Chisinau. Ruta va fi onorata cu 2 zboruri pe saptamâna în perioada Craciunului, urmând a fi reluata, tot cu 2 zboruri pe saptamâna, din aprilie 2016.

ei-exb-volotea-airlines-boeing-planespottersnet-1488131112bileteAvion

Compania aeriana Volotea dispune de 17 aeronave Boeing 717, cu o capacitate de 125 de locuri, si zboara sezonier si permanent spre 52 de destinatii.

Programul de zbor pe ruta Verona – Chisin?u:

A7 1794 VRN 06:15 – 09:25 KIV B717 / luni / joi
A7 1795 KIV 09:50 – 11:15 VRN B717 / luni / joi

Air Canada a lansat zboruri catre doua destinatii noi

Author: admin  |  Category: Companii aeriene, Uncategorized

Începând cu 5 iunie, Air Canada a lansat zboruri catre doua destinatii noi: Amsterdam si Mexico City.94cf4ecc-77a5-4a8e-aa4d-bd13fb801a95
Ruta Toronto – Amsterdam este operata cu Boeing 767, cu 211 locuri si doua cabine (Business, Economy), dupa urmatorul program:
Toronto 20.45 – 10.15 (a doua zi) Amsterdam / zilnic în orarul de vara
Amsterdam 11.55 – 14.15 Toronto / zilnic în orarul de varabileteAvion
Zborurile catre Mexico City sunt operate cu aeronave Airbus A319, ce ofera 120 de locuri si doua cabine. Programul de zbor:
Montreal 8.25 – Mexico City 13.00 / marti, joi, vineri, sâmbata
Mexico City 14.00 – 20.05 Montreal / marti, joi, vineri sâmbata
De asemenea, compania canadiana a anuntat doua destinatii noi pentru vara 2016: Lyon si Londra Gatwick.
Începând cu 16 iunie 2016, Air Canada va opera zboruri pe ruta Montreal – Lyon, de 5 ori pe saptamâna, cu Airbus-uri A330. Programul de zbor:
Montreal 21.10 – 10.20 (a doua zi) Lyon / de 5 ori pe saptamâna
Lyon 12.00 – 14.00 Montreal / de 5 ori pe saptamâna
Zborurile pe ruta Toronto – Londra Gatwick vor fi operate zilnic, începând cu 19 mai 2016, dupa urmatorul program:
Toronto 22.10 – 10.15 (a doua zi) Londra Gatwick / zilnic
Londra Gatwick 12.00 – 15.00 Toronto / zilnic

Promotie TAP Portugal la 3 ani de Romania

Author: admin  |  Category: Companii aeriene, Destinatii

Se implinesc 3 ani de cand TAP Portugal a inaugurat zborurile directe Bucuresti – Lisabona, deschizand nu numai posibilitatea unor zboruri directe spre minunata capitala a Portugaliei, dar si posibilitatea de a descoperi destinatii noi (gen Capul Verde) sau gasi tarife din ce in ce mai bune pe destinatii din America, atat cea de Nord, dar si din Brazilia. Ei bine, pe langa sa-i uram La Multi Ani de operare la Bucuresti, sa va spun despre noua promotie de preturi aniversara incepand de azi.perioada de promotie: de azi, 29 iunie pana pe 3 iulie 2015, evident, in limita biletelor existente. bileteAvionAirbus_A319_TAP_Portugal

Lefkada -una din bijuteriile ionice ale Eladei

Author: admin  |  Category: Destinatii, Uncategorized

Desi pentru a doua oara in Lefkada, constatam cu placere ca bucuria e aceeasi. Insulele Ionice ale Greciei sunt un adevarat Rai pentru iubitorii de mare, soare. Exista si o premiera in aceasta vizita. Ne aflam in Insulele Ionice pentru prima data in luna mai. Pana acum am fost toamna pe finalul lui septembrie.
Ajungem in jurul prânzului in insula si trecând pe lânga Agia Maura, cetatea venetiana, care strajuieste locul unde o nava-pod ne faciliteaza intrarea in Lefkada. Ne cazam la hotelul Lydias Beach**** din Nikiana, un hotel frumos aflat pe malul marii, un mal cu o plaja din pietris, dar cu o apa extrem de cristalina. Nu ne putem abtine si primul lucru este o baie, care se dovedeste extrem de placuta si reconfortanta.20150509_144508 20150509_144436 20150510_150459 Apa are 20 de grade, iar peisajul oferit de continentul muntos ce se vede in fata si insulele care se itesc catre sud est, cum ar zice romanul, ” face toti banii”. Este sâmbata si din oras razbat zgomote de sirtaki. Tavernele, desi la început de sezon, încep sa-si exerseze firav petrecerile grecesti. Dupa baia reconfortanta nu abordam decât o plimbare de seara si apoi somnul de refacere dupa drum.
Nici pentru ziua de duminica nu ne propunem altceva decât plaja si baie in apele prietenoase ale Marii Ionice. Asta este de fapt una din atractiile aceste parti de est a Lefkadei. Plajele care ofera linistea ospitaliera a marii nu foarte adânci, golfuri in care vântul nu bate niciodata iar eventualii curenti de apa neprietenosi sunt foarte slabi. Combinam plaja cu plimbarile pe versantii muntelui ce strajuieste Nikiana la vest si reusim sa ne relaxam si sa anihilam oboseala psihica si fizica a drumului cu autocarul.20150511_121523 20150511_122538 20150511_12492420150512_122842 20150512_101835 20150512_11020020150513_122359 Ne surprind lamâii, încarcati cu fructe, si ne întrebam de ce nu or fi culesi. Suntem chiar indignati de acest lucru, gandindu-ne cata grija avem noi acasa de ei, sa stea la caldura, sa nu se usuce, sa nu degere si sa faca doua lamai amarate. Aici ei atârna sub greutatea rodului, lamai de 300-400 grame care la maturitate, neculese, ajung si pe jos.
Luni ne sculam cu un plan in cap si apucam spre altul. Informarea meteo ne arata ca dupa-amiaza urmeaza ploaie cu furtuna si decidem sa plecam spre Lefkada Town cu transportul in comun. Alegere neinspirata. Desi au inventat logica grecii au autobuze care leaga 10 km la distante si de trei ore intre ele. Nu or fi rentabile. In fine, dupa ce ne desteptam o dam in autostop. Si opreste un francez, Claude, care ne duce in capitala insulei. Pe drum ne spune ca e venit in Lefkada cu iahtul sau cu care strabate Mediterana. Nu il lasam sa se chinuie in engleza ii spunem sa ne vorbeasca in franceza, pe care o întelegem, dar, la randul nostru il rugam sa ne scuze ca ii vom raspunde in limba franco-engleza. Ajunsi in capitala ne strafulgera o idee: turul lagunei. Si o luam la picior catre nava pod care leaga continentul de insula. Ajunsi acolo facem stânga si apoi intram pe o plaja care arata foarte bine. O plaja care seamana cu cea de la Vadu, dar cu o apa cristalina si de o culoare fantastica: plaja Kastro. Nu este foarte populata, probabil si pentru ca nu e amenajata. Facem baie si plaja si ne continuam drumul pe jos, catre vest pe limba de pamant care departe laguna de Marea Ionica. Peisaje superbe de mare, plaje si vegetatie ni se ofera ochiului. Cornelia are un of.” Pacat ca filmele si pozele nu pot sa redea si mireasma. ” Are dreptate. Arome de flori, amestecate, la care se adauga mirosul marii si al nisipului se invart placut in jurul nostru. Trecem pe lânga o alta plaja salbatica, Gyra si facem din nou la stânga pe a treia latura a patrulaterului care încadreaza laguna. Aici deja ne aflam orientati catre vest, marea îmbraca acel turcuoaz pe care il vedem in pozele cu insule grecesti. Dar turcoazul frumos este însotit de vanturi, valuri si curenti care fac solicitante baile pe plajele vestice ale tuturor insulelor Ionice. Trecem de ruinele celor trei mori de vânt de pe frumoasa plaja Al Yannis si ne oprim pentru o baie scurta si ceva plaja. De aici insula orientata N-S îsi arata relieful ca dintr-un fel de sectiune. Partea de vest, taiata abrupt de apele mult mai agitate si vanturile mai intense, coboaralin catre partea estica, aparate de vanturi cu apele linistite strunite intre maluri puternice care le tin încatusate si nu le dau voie sa dezlantuie eroziuni intense. A patra latura este pe insula si ne conduce la punctul de plecare in drumetia noastra. Ajungem la timp ca sa vedem cum ne ajung, evident, dinspre vest, nori negri de furtuna. Ne adapostim in autogara unde aflam ca un autobuz spre Nidri, la 17 km, pleaca pestre trei ore. Probabil la greci e invers. Pe distantele mari frecventa e mai mare iar pe cele mici mai mica. Pana la ora autobuzului o dam iar in autostop, ca de, ce avem de pierdut. Ne culege un roman, care lucreaza pe insula, din Iasi de fel. Ne spune ca grecii nu te iau in viata lor la autostop. Daca am venit cu un francez si am plecat cu un roman inclinam sa-i dam dreptate. Stie omul ce stie…

Marti plecam din nou cu avant. Întâi in istorie. Vizitam Agia Maura, cetatea care se afla pe continent dar care are o importanta strategica covârsitoare in dominatia insulei Lefkada. Ea a fost construita de un venetian, Orsini (pe la 1300) pentru a apara insula, primita ca zestre de sotia sa, de la tatal ei, despotul Nichiforos al Epirului. Si de atunci, ba la turci, ba la venetieni, ba la englezi, ba la francezi ba si la rusi, tot si-a schimbat stapânii odata cu insula. Numele ii vine de la sfânta mucenica, Maura, care patrona casa de Orsini. In cetate se afla si o biserica micuta care a fost distrusa si recladita de mai multe ori. Având in vedere ca de la 1479, o perioada buna a fost in mâinile turcilor cam întelegem si de ce. De aici urcam in munte catre zona de nord vest, lasam istoria pentru a patrunde pe tarâmul credintei si religiei la Manastirea Maica Domnului Faneromeni. Faneromeni, adica revelatia. Prima icoana a acestei manastiri a fost pictata la Constantinopol de un anume ieromonah iconar Calistos, care nu a avut decât a colora schita care i s-a aratat pe panza. Acea icoana se afla acum la Muntele Athos iar aici se gaseste o alta icoana faurita de ieromonahul Kontankis. Mânastirea si biserica sunt frumoase si sunt mereu asltate de turisti. Suntem întâmpinati cu dulciuri. Vizitam si frumoasa minigradina zoologica unde vedem caprioare, fazani, pauni, felmde fel de pasari si un iaz cu pesti frumos colorati. Se spune ca mânastirea a fost construita pe un fost templu al lui Artemis. Se pricep grecii sa combine mitologia cu ortodoxia. Vedem si mânastirea si ne continuam periplul catre Agios Nikitas, acolo unde ne întâmpina o ministatiune in stil grecesc, cu strazi micute si arhitectura locala. Ajunsi pe plaja, tucuoazul marii ne îmbie la o baie si ne avântam in apa, in ciuda faptului 20150513_12235220150514_174147 20150514_131311ca furtuna de ieri dupa amiaza a luat câteva din gradele marii. La nici 3 km o alta plaja, de data asta larga si intinsa: Kathisma. Aici stam ceva mai mult sa înotam si sa facem si ceva plaja.
Terminam cu baile de mare si de soare pe ziua de azi si urcam in munti, unde trecem prin sate adunate si vedem peisaje frumoase brodate cu vegetatia montana a insulei. Maslinii si chiparosii sunt precum brazii si fagii la noi. Satele sunt mici, asezate pe versanti si aflam ca oamenii traiesc aici cautând sa smulga de la acest pamant tot ce pot. Unii fac masline, altii linte iar unii au construit mici gradinite pe terase unde planteaza zarzavaturi. Nu mergem foarte mult si din nou ni se arata marea. Ajungem la Vassiliki, un port din sudul Lefkadei, unde vedem o multime de yachturi si aceleasi interminabile ape cristaline. Ne plimbam pe strazile orasului si Cornelia ii atrage pe romanii de aici cu costumul ei nationl romanesc.
Miercuri sarim in vaporas si plecam sa slalomam intre insule. Iesim din portul Nidri pe o vreme frumoasa si o mare de un albastru apetisant. Lasam in dreapta Agios Kiriaki, biserica din vârful peninsulei Vlicho si mergem catre sud. O noua viziune asupra Lefkadei de est, de data asta dinspre mare. Abia cand ajungem la cap Ducato si la povestile despre sinuciderile prin aruncarea de pe stânci, vântul dintre insule îsi face aparitia si vaporasul începe sa salte pe valuri. Asa cum am vazut luni, la Agia Iannina, sectiunea insulei dinspre nord, acum o vedem, parca si mai bine dinspre capul sudic al insulei. De la est de cap Ducato relieful urca lin catre farul care il împodobeste in momentul in care trecem de el, catre vest, un perete aproape perpendicular se casca in spatele farului. De acum suntem in partea apuseana a insulei si dupa numai 10 minute acostam pe cea mai celebra plaja a insulei: Porto Katiki. Plaja de vis, apa de vis, soare de vis. Treizeci de minute nu iesim din apa. Plaja este un monument arhitectural al celui mai celebru si nemuritor arhitect: natura. Încadrata de peretii unor masive din roci, fasia de nisip format prin erodarea pietrelor nu este mai lata de 10-12 m. Am auzit ca turcoazul de vis al apelor plajelor din Lefkada de vest au legatura cu contactul dintre Marea Ionica si aceste roci. De fapt si intrarea in apa are aceleasi caracteristici cu abruptul care domina faleza vestica a insulei. Dupa trei patru pasi facuti in apa al cincilea te poate duce pana la gat in apa, iar in 6-7 metri de la mal apa are mai mult de 2 metri adâncime. Ne bronzam putin dupa ce iesim din apa si navigam din nou. De data asta mergem spre o alta insula, cea mai mare dintre insulele Ionice si a patra ca marime intre insulele grecesti.: Kefalonia. Mergem catre portul Fiscardi din nordul acestei insule. Un orasel frumos, primitor cu turistii, cu cladiri din piatra in stilul arhitectonic grecesc vechi. Aud ca Fiscardi este singurul oras care a ramas întreg dupa cutremurul din 1953 care a cam zgâltâit insulele Ionice. Gasim o placintarie buna aici, Telentis, care cica are vreo 90 de ani. Placinte grecesti cu verdeata, cu masline si multe alte bunatati. Mergem in micuta piata a oraselului unde vedem un mare bazin cu pesti frumos colorati si ne izbim si de o pravalioara, Dodoni, cu înghetata si iaurturi cu fructe care reusteste sa ne smulga câtiva euro pe o înghetata de vis. Din nou la bord, de data asta spre insula lui Ulysse, Ithaca unde acostam dintr-un portulet nordic. Un nou loc frumos, in stilul insulelor grecesti cu casute din piatra, cu strazi micute si strâmte cu Ulysse si Odiseea prezenti peste tot, in suveniruri busturi, nume de taverne si altele. Altfel, satucul mic cred ca de vreo 30 de cladiri. Nu stam prea mult, nici nu avem de ce. Navigam spre insula Scorpio, insula celebrului Onasiss. Adevarul e ca grecii stiu ca turismul e sansa lor si stiu sa faca din orice o poveste de spus turistilor. Din mitologie, din ortodoxie, din mondenitati , din istoria contemporana. Pana la insula celebrului armator grec, trecem pe la grota Papanicolis, unde un submarin grecesc a tot haiducit in al doilea razboi mondial. Cica a stat ascuns aici, in grota de pe insula Meganisi , 18 luni si i-a tot atacat pe nemti. Cica primea mâncare de la locuitorii insulei.
Ajungem si la Scorpio unde avem voie sa facem baie pe o mica plaja, acolo unde noul stapân al insulei, un miliardar rus ne da voie sa o facem. De aici trecem pe lânga insula Madouri.
Croaziera de joi avea sa fie una memorabila. Un concurs de întâmplari ne aduce pe Odyssea, o ambarcatiune care copiaza triremele ateniene din sec. IV-V i. H., si plecam parca in lumea povestilor. Capitanul Gherasimos este un tip deosebit, care face show. Interactioneaza foarte cald cu noi. Ne invata sirtaki pe puntea vasului si ne trateaza cu uzo si masline. Ne pune la treaba. Spre marea mea fericire trec la timona. Navigam din nou catre grota Papanikolis, dar capitanul nu se multumeste doar sa ne-o arate de departe, ci intra in ea, lasa scara si noi sarim imediat in mare. Dupa asa o baie, iesim si primesc de la capitan indicatiile noului drum. Mergem spre nord, ocolim spre est insula Meganisi si acostam in portul Spartohori, acolo unde vom urca nitel pentru a vizita un sat traditional grecesc. Revenim si observam ca unul din ajutoarele lui kir Gherasimos nu mai este la bord. Misterul se dezvaluie mai târziu cand, ajunsi pe o plaja cu acces doar dinspre mare, gasim totul aproape pregatit pentru un barbeque. Souvlaki, salata greceasca, tzatziki si brânza buna. Vin alb si rosu, bauturi racoritoare si apa. Painea e de vis. Facem baie, plaja si ne potolim foamea. Apoi ne facem siesta la soare, sarim in apa de pe vas. Kir Gherasimos se poarta cu noi precum un bunic cu copii lui. Tot ce ne trece prin cap, grecul pune in aplicare. Asta cred ca face diferenta dintre o mica afacere care îmbina mai putin dorinta de îmbogatire si mai mult bucuria sufleteasca a faptului ca faci ceea ce ti place si reusesti sa traiesti demn, si calitatea corporatista, de altfel la un nivel bun, dar in care clientul/turistul nu simte sufletul. In fine, ne îmbarcam si dam roata insulei lui Onasiss, ne oprim pe aceeasi plaja ca si cu o zi înainte pentru o baie. Si aici, kir Gherasimos inventeaza ceva. Bucati de pâine zboara peste bord, plutesc pe mare si atrag fel de fel de pesti de diferite culori, marimi si forme. Noi primim ustensile de vizionat sub apa si privim încântati spectacolul din adâncuri. Plecam, dam ocol insulei Skorpios, vedem iahtul Anna, al miliardarului rus care a cumparat/concesionat insula, vedem plaja Mariei Calas, in acordurile Traviatei cantate de celebra soprana la Scala din Milano si apoi o croim spre larg unde ne asteapta o noua surpriza. Capitanul si oamenii lui pun vasul pe directia vântului, opresc motoarele si desfac panza. Nu ne lasa nici pe noi sa ne uitam, ne dau cate o frânghie sa tinem de ea si acum navigam ca o trirema ateniana din 450 iH. Suntem încântati ca niste copii in lumea povestilor. Barci se aduna in jurul nostru si fac poze. La semnalul capitanului tragem de frânghii si panza se ridica. Motorul este pornit, sunt din nou la timona si primesc instructiunea cap compas portul Nidri, punctul final al unei zile care cu ajutorul Odyseei si al echipajului sau a fost una de neuitat.
Ne dam jos de pe Odyseea si plecam sa vedem un ultim obiectiv pe care ni l-am propus: Cascada Dimossari. Merita efortul. Cascada e spectaculoasa si nu ma pot abtine de la o baie.
La fel de neuitat va ramane si vizita noasta in Lefkada, o insula care combina frumusetea si naturaletea reliefului si a florei cu frumusetea oamenilor si a locurilor care impanzesc insula si care sunt marcate vizibil de influentele tutror celor care au stapanit insula.


Wordpress SEO Plugin by SEOPressor